Sunt trist, foarte trist. Vestea dispariţiei dintre noi a lui Adrian Păunescu mi-a lăsat un gust amar în cerul gurii şi o amărăciune în suflet, greu de descris. Nu ştiu să scriu un necrolog, dar am simţit nevoia să spun ce simt. Mi se pare o datorie de onoare, o datorie morală pentru mine să scriu măcar aici câteva cuvinte în amintirea lui Adrian Păunescu. În cei 3 ani de Enciclopedia României nu am găsit câteva minute să încropesc un articol despre Adrian Păunescu … nu am găsit timp ?! Acesta este motivul pentru care nici titlul nu am dorit să-l lungesc cu cuvinte inutile şi formalităţi banale.
Singurul gând care mă linişteşte, care tinde să-mi aline durerea pe care o resimt, este că nu va trece mult timp şi Adrian Păunescu va ocupa locul pe care îl merită în cultura României, în destinul acestei ţări şi în memoria ei: poet naţional, alături de Mihai Eminescu.
Până când acest fapt va fi acceptat de toată lumea, eu declar încă de pe acum că pentru mine Adrian Păunescu este poetul naţional al României. Nu-mi pasă câţi mai cred ca mine, nu-mi pasă nici dacă o parte dintre elitele României cred altceva. Subliniez, este opinia mea: Eminescu şi Păunescu, poeţii naţionali ai României.
