… noi am răspuns. Ce şi cum am spus se vede aici.
Ce este romaniapozitiva.ro? Un proiect frumos din care am înţeles că se poate gândi şi vorbi despre România şi la pozitiv.
romaniapozitiva.ro ne-a întrebat
Reply
Category Archives: Proiectul ER
2 ani de enciclopediaromaniei.ro
Astăzi avem 2 ani de enciclopediaromaniei.ro. Ce repede trece timpul …
Poate că ar fi momentul unui scurt bilanţ al celor 2 ani, sper să avem timpul necesar pentru a face unul ceva mai târziu. Cu toate că nu am făcut o analiză amănunţită putem spune ca în mare ne-am atins obiectivele. Cred că cel mai important obiectiv este acela ca încă suntem online după 2 ani şi că proiectul se dezvoltă (încet dar sigur).
Mulţumim colaboratorilor şi cititorilor/vizitatorilor noştri.
La mulţi ani ER!
(Re)descoperindu-l pe Eminescu
Pentru majoritatea dintre noi, numele Eminescu nu mai are nevoie de nicio prezentare. Este un nume atât de vehiculat încât intră mai mult la categoria celor citaţi decât a celor citiţi. Tânăra autoare Miruna Lepuş a demonstrat românilor că s-au obişunit prea mult să-l citeze – dar că nu l-au citit îndeajuns. Într-adevăr, a citi Eminescu este cu totul altceva decât a citi doar poezia sa. Pentru a-l descoperi trebuie să uităm pentru un moment de poezie şi să răsfoim miile de pagini scrise de jurnalistul Eminescu.
Autoarea ne-a demonstrat că un articol despre Eminescu scris ieri ar fi fost mult mai uşor de redactat decât unul scris astăzi. Asta pentru că, între timp, a apărut cartea sa “Despre Eminescu şi ce am învăţat descoperindu-l”. O lucrare care practic ne suspendă abordarea “clasică” a lui Eminescu în favoarea unei noi abordări, despre care, spunem cu umilinţă, mai avem multe de învăţat. Şi dacă până acum aveam doar vagi idei despre existenţa unei personalităţi mai largi şi mai cuprinzătoare sub arhicunoscutul nume “Eminescu”, acum ne vedem obligaţi să explorăm noi înşine căile de descoperire a adevăratului Eminescu, direcţii necunoscute pe care Miruna ni le indică cu claritate în cartea sa.
Trebuie să spunem că am interpelat-o pe domnişoara Lepuş pentru a-i cere sfatul cu privire la aspectele mai puţin cunoscute abordate în articolul nostru dedicat lui Eminescu. În mod cu totul surprinzător, cu toate că nu ne cunoaştem, ea s-a oferit să ne trimită un exemplar al cărţii, pentru care-i mulţumim foarte frumos. Este un gest cum rar se mai pot întâlni în zilele noastre şi care ne dă curaj şi speranţă că ceea ce facem nu este în zadar, că încă mai suntem mulţi în această ţară cărora ne pasă. Bine ar fi ca, zi de zi, tot mai mulţi să ne (re)găsim şi să facem un front comun, cel puţin împotriva nepăsării.
Pe această cale anunţăm un deziderat mai vechi de-al nostru, anume acela de a constitui o bibliotecă dedicată a proiectului. Dat fiind că este prima noastră donaţie de carte – şi încă una cu totul specială – vom pune la baza bibliotecii Enciclopediei României, opera Mirunei Lepuş. Dacă doriţi o inedită cheie de lectură a operei lui Eminescu, vă îndrumăm să porniţi de la http://mirunalepus.ro/
Ziua drapelului pe Enciclopedia României
Detasamentul Regimentului 30 de garda si protocol Mihai Viteazul
Enciclopedia României sărbătoreşte astăzi Ziua drapelului naţional.
Drapelul, un simbol important pentru orice stat vechi sau modern, pare a avea o însemnătate deosebită şi pentru noi românii. Ştim cu toţii că este format din roşu, galben şi albastru, că albastru e la lance şi multe alte informaţii asemănătoare. Dar câţi ştiu când a fost adoptat pentru întâia oară sau când au apărut cele 3 culori împreună, pe un drapel românesc?
Pentru toţi cei care vor să afle detalii suplimentare Drapelul României este un bun început.
Cât de “voluntar” să fii să scrii o enciclopedie?
Unul dintre cele mai interesante aspecte ale conceptului web2.0, despre care se spune că a revoluţionat lumea internetului, este atitudinea “voluntară” a celor care înţeleg să participe la crearea şi diseminarea producţiei intelectuale. Cum şi noi facem parte din acest curent, ne întrebăm deci în ce calitate scriem noi Enciclopedia României în raport cu societatea în care trăim? Răspunsul firesc este că suntem voluntari, întrucât nimeni nu ne plăteşte pentru ceea ce facem şi nu beneficiem de niciun câştig de pe urma acestui proiect. Din acest punct de vedere s-ar putea spune că atitudinea noastră este destul de revoluţionară, întrucât trăim într-o lume materialistă, în care regula de bază este că munca tebuie plătită iar cei care se oferă să depună eforturi voluntar duc în mod logic la subminarea ideii de muncă plătită şi a drepturilor celor care muncesc. Scriind o astfel de enciclopedie “pe degeaba”, noi am putea chiar să ruinăm munca altora care lucrează la o enciclopedie pe care ar vrea să o scoată la vânzare.
În opinia mea cred că activitatea noastră aici trebuie analizată într-un context diferit. Pentru a mă face mai bine înţeles voi lua 2 exemple din chiar domeniul enciclopedismului românesc. În primul rând Enciclopedia Cugetarea scrisă de Lucian Predescu. După cum ne informează I.Oprişan în Prefaţa ediţiei din 1999, apărută la Editura Saeculum, Lucian Predescu a avut “ideea şi curajul de a concepe o enciclopedie românească modernă, pe care, într-un timp incredibil de scurt, a realizat-o şi publicat-o”. Acest pasaj ne arată că Predescu a avut nu doar curaj şi perseverenţă, ci a avut şi un simţ practic, publicând lucrarea într-un timp rezonabil şi din punct economic. Însă ceea ce urmează în aceeaşi prefaţă contrariază: “în decursul a peste patru decenii (1940 – 1983) el a adunat o cantitate uriaşă de informaţii (cca. 300.000 de fişe), echivalentul cu dimensiunile a 8-10 volume din felul celui publicat în 1940)”. Această enormă Enciclopedie nu s-a mai publicat niciodată, iar tezaurul de fişe se află uitat în vreun colţ al Bibliotecii Naţionale. Iată deci că Predescu urmărea o cu totul altă logică decât cea material-economică. Nu doar munca lui de 4 decenii pare a fi fost în zadar, dar mă întreb, care ar fi fost preţul corect pentru o astfel de enciclopedie în 10 volume, preţul care să răsplătească cele 4 decenii de muncă ale autorului? Nu cred că mulţi şi-ar putea permite să cumpere o astfel de enciclopedie.
Al doilea exemplu ar putea fi enciclopedia “Astra” de la 1898, a lui Cornel Diaconovici. Ştim că la scrierea ei au participat peste 200 din cei mai mari oameni de cultură ai vremii. Mai ştim şi că publicarea ei s-a făcut destul de dificil, fiind costisitoare şi cu posibilităţi reduse de a fi vândută pe scară largă. Fără să ştim concret, credem că în orice caz nimeni nu a avut de câştigat pe seama ei, iar dacă ne raportăm la munca celor care au participat la scrierea ei, putem conchide fără probleme că au fost cu toţii nişte mari şi inimoşi voluntari.
Exemplele alese chiar din domeniul enciclopedismului s-au vrut practic cât mai apropiate de ideea care credem noi că răzbate în toată cultura adevărată, anume materialismul şi cultura se află în permanent conflict. Cred că este o axiomă a culturii faptul că rareori se fac averi făcând cultură, rar şi cu mari greutăţi se trăieşte exclusiv din cultură şi cel mai adesea se practică de fapt un inimos voluntariat şi chiar o specie de filantropism – în cazul celor care pentru o idee, pentru un scop, sunt dispuşi să pună în joc nu doar propriul timp şi propria muncă, dar şi propriile resurse materiale, adesea cu mari sacrificii personale.
Chiar dacă vremurile prin care trecem sunt într-adevăr materialiste, chiar dacă oamenii de cultură sunt astăzi împinşi de economia de piaţă să adopte o poziţie “economicizantă” faţă de creaţia lor, credem că marea cultură şi marile proiecte culturale refuză să se supună logicii economiei de piaţă, sunt surde la aspiraţiile materiale ale oamenilor. De aceea abordarea “voluntaristă” întâlnită astăzi prin diferite proiecte de pe internet, printre care şi Enciclopedia României, nu este nicidecum o noutate sau o excentricitate. Este o abordare care nu face decât să urmeze un fir roşu al culturii dintotdeauna, care spune că numai truda şi sacrificiile personale au puterea de a crea ceva care să dureze. Din punctul ăsta de vedere, Enciclopedia pe care ne-am propus să o scriem, este la fel de “veche” în concepţie pe cât de moderne şi inovative sunt instrumentele cu care o construim.
România, la mulţi ani!
90 de ani de la Marea Unire! Oare dacă în urmă cu 90 de ani Marea Unire nu ar fi avut loc, în ce limbă ar fi fost scris acest blog? Cine ştie…
În zilele acestea, media e plină de cuvinte mari standard, nu vreau să adaug şi eu un astfel de mesaj. Pentru mine însemnătatea Marii Uniri e clară şi fără un festivism gratuit, care ţine în general exact o zi, se poate spune că evenimentul de acum 90 de ani a însemnat ROMÂNIA. O mie de cuvinte nu pot descrie mai bine decât imaginea de mai jos ce a însemnat acel eveniment.
Harta României Mari
Cum va arăta România în viitor nu ştim, cert este că astăzi harta României nu mai arată aşa. Aici intervine însemnătatea Marii Uniri de acum 90 de ani, evenimentul trebuie tradus astfel, chiar şi după 90 de ani: imposibilul poate deveni posibil.
La mulţi ani tuturor românilor din România, dar şi celor aflaţi mai aproape sau mai departe de noi!
La mulţi ani, România! Oriunde ai fi!
PS: Pentru a omagia acest eveniment, Enciclopedia României a lansat Portalul Marea Unire, portal care reuneste o serie de articole legate de Unirea de la 1918.
Viitorul proiectului Enciclopedia României
De la lansarea Enciclopediei României au trecut 8 luni, am reuşit să conturăm 847 de articole, unele complete, altele vor fi complete în viitor. Până în prezent, suntem mulţumiţi de evoluţia proiectului. Dar inevitabil, la un moment dat, apare întrebarea ce vom face pe viitor? După o analiză a faptelor şi o înţelegere tacită între cei care contribuie la acest proiect, am identificat o strategie de dezvoltare pentru viitor. Am ales calea evenimentelor.
Firul roşu, pe care vom încerca să-l urmărim în perioada care va veni, este dezvoltarea enciclopediei prin scrierea unor articole care să acopere principalele evenimente (aniversări) legate de România. Pe scurt, prin acest concept, vom încerca să răspundem nevoilor punctuale de informare, să fim la zi cu ce ar putea interesa un internaut român la un moment dat, relaţionat de evenimentele care sunt celebrate în România.
Startul acestui nou mod de abordare a domeniului România – scopul proiectului, este mini-proiectul 80 de ani de radio şi radiofonie românească. Pagina acestui proiect poate fi accesată aici, Portal:Radio. Din practică am observat că atacând subiecte largi, ca acesta al radiofoniei, nu acoperim doar un simplu subiect, ci o întreagă perioadă din istoria şi cultura României. Totodată putem scoate la lumină informaţii inedite despre România, precum şi figuri proeminente care au contribuit la dezvoltarea unui subiect, în particular şi la dezvoltarea României, în general.
Următorul mare subiect, care merită atenţia noastră, este 90 de ani de la Marea Unire, pagina proiectului fiind, Proiect:Marea Unire. Spun merită atenţia nostră, pentru că mi-e greu de crezut că vom face o acoperire perfectă a subiectului, într-un scurt timp şi cu resursele umane pe care le avem. Dacă tot am ajuns în acest punct, menţionăm că aşteptăm colaboratori, mai ales la acest proiect de larg interes şi de mare însemnătate pentru orice român. Doritorii pot consulta pagina de contact.
Pentru anul ce urmează, ar putea fi pe lista celebrărilor 20 de ani de la Revoluţia din decembrie 1989 şi … altele. Cu siguranţă se împlinesc ceva ani de la alte evenimente importante pentru România.
În final nu ne rămâne decât să urăm la mai mulţi ani de radiofonie Societăţii Române de Radiodifuziune şi să celebrăm împreună 90 de ani de activitate sau chiar 100…
Satul românesc pe Enciclopedia României
Se pune la noi problema distincţiei dintre subiectul “sat” şi subiectul “comună”. Care este subiectul de abordat? Scriem un articol despre o comună formată poate din 10 sate, sau scriem 10 articole despre cele 10 sate componente? Vreau să fac câteva consideraţii pe seama acesti dileme, care este mai dificil de pătruns decât ar părea, dar nu imposibil. Teoretic, subiectul “sat” şi subiectul “comună” sunt două lucruri distincte, unul fiind localitatea propriu-zisă, delimitată într-un spaţiu, cu o populaţie proprie, cu o istorie şi caracteristici socio-culturale distincte. “Comuna” este în schimb similară “judeţului”, fiind o delimitare administrativă, o organizaţie de mai multe sate administrate în comun, în cadrul sistemului administrativ al statului român. Dar distincţia teoretică, transpusă în practică, este mult mai puţin clară. În multe cazuri, comuna a fost tratată cu mai multă importanţă decât satele componente, nu doar de către stat cât şi de intelectualitatea română. Aici există o problemă, iar premisa de la care plec este că ceea ce se percepe astăzi despre satul românesc, despre rolul lui în spaţiu şi timp, este o consecinţă directă a 50 de ani de luptă crâncenă pentru distrugerea memoriei satului românesc precum şi lichidarea lui fizică, politică de stat a României comuniste. Faptul că noi, tineri fiind, prea puţine ştim despre satele noastre, este o consecinţă a acestui fapt. Pe enciclopedie, ne confruntăm cu situaţia în care ştim despre existenţa satelor româneşti, ştim câte sunt, din ce comune fac parte, dar nu avem aproape deloc acces la informaţii despre ele. Dacă unele sate s-au impus pe plan naţional prin particularităţile lor (Cine nu cunoaşte satul Săpânţa spre exemplu, dar câţi stiu spre exemplu că satul Carani din judeţul Timis a fost infiinţat de colonişti italieni?), altele sunt necunoscute publicului larg. Mai mult, populaţia multora din sate, cu excepţia poate a bătrânilor, nu mai ştie istoria propriului lor sat, nu cunoaşte spre exemplu care este semnificaţia ruinelor din hotarul satului, pe care le-a considerat doar o adunătură de pietre, când ar trebui să ştie că sunt ruinele vreunei aşezări daco-romane. Alţii poate nu mai ştiu că în satul lor se făcea vreun fel de brânză unic poate în lume. Mai mult, câţi dintre orăşenii României, fii ai satelor, urbanizaţi împreună cu familiile lor în cartierele de blocuri, mai cunosc istoria locurilor unde s-au născut ei, părinţii sau strămoşii lor?
Mulţumiri Flickr
Până de curând nu aveam o idee prea bună despre proiecte gen Flickr. De ce? Simplu, nu înţelegeam de ce oamenii fac poze, iar apoi pun copyright (sau licenţe stricte) pe ele şi nu permit folosirea imaginilor nici măcar în scopuri educative. Mă întrebam de multe ori unde este principiul care stă în spatele acestor proiecte, împărtăşirea informaţiilor cu ceilalţi (sharingul).
Ei bine, după modul în care evoluează grupul Enciclopedia României, deschis pe flickr, adică peste 200 de imagini în acest moment, încep să-mi schimb opinia, cel puţin despre cei care încarcă imagini la flickr. Dacă mai menţionez şi calitatea multor imagini subscrise la grupul Enciclopedia României, din acelaşi proiect, cred că nu greşesc dacă afirm că Flickr este un “partener” important pentru Enciclopedia României.
Mulţumim tuturor celor care au adăugat imagini în grupul Eniclopedia României şi de ce nu îi aşteptăm la Enciclopedia României, dacă simt nevoia să adauge şi 2-3 cuvinte despre imaginile pe care le-au încărcat.
Primele statistici
După o perioadă în care au fost stabilizate mare parte din detaliile tehnice (nu toate!), Mihai a reuşit să pună pe picioare şi primele statistici din baza de date. Cel mai mult eram interesaţi să ştim care este dimensiunea medie a articolelor, pentru că acesta este unul din cei mai importanţi parametri care ne permite cel mai bine să ne dăm seama de calitatea muncii noastre. Scopul nostru iniţial a fost să avem articole “consistente”, însă nu am ştiut exact ce va însemna acest lucru în termeni de octeţi sau de cuvinte scrise. Am probat cu o limită de 2.500, apoi am coborât-o la 2.000, pentru ca în final să o coborâm la 1.500. Am constatat de fapt că există subiecte despre care se găsesc foarte puţine informaţii, cu toate că există o bibliografie dedicată. Totodată, am mai constatat că sunt necesari circa 1.000 – 1.500 de octeţi pentru ca un subiect să fie descris în mod suficient. Nu complet – pentru că o tratare exhaustivă poate duce la sute de pagini – dar suficient pentru a extrage esenţa şi a oferi cititorului o imagine de ansamblu suficient de amplă.
Din acest punct de vedere, pot să spun că statisticile au fost o surpriză foarte plăcută. Avem o medie de 3.411 octeţi pe articol şi efectiv toate articolele noastre sunt peste 1.000 octeţi. Datele nu iau în calcul indexurile. Mai mult, 51% din articole au o mărime între 1.000 şi 2.000 de octeţi. Alte 30% din articole se situează între 2.000 şi 4.000 de octeţi. Iar restul sunt peste aceste limite. Acest început nici că putea să fie mai bun. Este esenţial ca limitele de jos să nu scadă, ci dimpotrivă, să crească. Iar atâta timp cât dimensiunea medie a articolelor va rămâne în jurul valorii de 3.000 octeţi, putem spune că Enciclopedia României are toate premisele să atingă un raport calitate/cantitate foarte bun. Dar de ce ne-am mulţumi doar cu atât? Cred că putem ridica ştafeta chiar mai sus.