“Rongleza” la Wikipedia

Reproduc mai jos un mesaj trimis celor de la Wikipedia, pe marginea oportunităţii de a folosi sau nu termenul “troll”:

Wiki.ro nu va scăpa niciodată de dilemele ronglezei atâta timp cât se va afla sub sigla “Wikipedia”, o denumire care nu are nimic românesc în ea. Poate numai un conţinut curat în limba română ar mai putea atenua din influenţa termenului “Wikipedia” asupra conţinutului. Însă mi-e teamă că influenţa este covârşitoare în direcţia inversă. Dacă Wikipedia este acceptat ca titlu pentru o enciclopedie în limba română, atunci, respectând regula precendentului, mai mare va fi probabilitatea ca limbajul folosit în interiorul ei să fie introduse multe neologisme – ceea ce se poate vedea cu ochiul liber. În sens invers, mai greu, chiar deloc. Acest lucru se simte cel mai mult în articole, care folosesc formal limba română, dar care sunt atât de influenţate de limba engleză încât discursul este foarte străin de limba română populară. De observat că proiectul este la rândul lui opera unor oameni, iar de aceşti oameni depinde şi conţinutul efectiv al enciclopediei. Ca şi cum ai traduce un text rusesc din chirilice în caractere latine şi să te aştepţi ca rezultatul să fie inteligibil în limba română.

Mai mult, observând limbajul şi expresiile folosite de membrii comunităţii, unii chiar foarte “experimentaţi”, s-ar lăsa impresia că, fie ei, fie comunitatea, este un mediu ireal, de film american, care abundă de expresii “johnwayniste” sau mai rău, de “rongleza” de tip “messenger”. Chiar şi numai o simplă privire prin istoricul acţiunilor membirlo, arată fără prea multă dificiultate, de unde se trag lipsurile de limbaj din articolele wikipedia care umplu internetul românesc. Astfel, crezul mentorului wikipedia este “Do what you have to do”, comunicarea se face cu “oh, really?”, scuzele se cer cu “sorry”, rugăminţile cu “pls”, greşelile de tipar cu “typo”, aluziile cu “just in case”, rezoluţiile cu “whatever”, explicaţiile “on demand” sau chiar expresii mult mai exotice precum “on the eye of the beholder”. Până şi interjecţiile au devenit “duh”, “huh”, “grr” sau “fluff”. Iar punctul final de pune cu “done”. Şi multe altele. Mai sus am extras numai, cu titlu de exemplu, din modul în care comunică un singur personaj care scrie enciclopedia Wikipedia, unul dintre “bătrânii” de la sfat.

În acest caz, chestiunea “trolling”-ul sau a “trollilor” nici nu mai e o chestiune, este o normalitate aici. Sunt cuvinte care nu au nimic mai deosebit, se găsesc aici ca la ele acasă. Problema ridicată mai sus este una de falsă-pudoare a celor care scriu enciclopedia, adică “până unde suntem dispuşi să întindem coarda ”rongleză” la Wikipedia?” Acum ne facem că trecem de troll – deşi termenul a trecut de mult – dar mai încolo se vor găsi noi şi noi bariere de înfruntat, ceea ce unii o consideră un bine, o evoluţie a limbii, alţii în schimb au mari rezerve, în special în legătură cu aptitudinile culturale ale celor care vorbesc/promovează un asemenea limbaj. Atunci de ce ne-am mira că textele articolelor wikipedia abundă de efective “schingiuiri” ale limbii române, dacă cei care o scriu nu sunt capabili nici să o vorbească cumsecade, darămite să încerce, în mod normal, să o îmbunătăţească? Iar dacă ”trollii” sunt nişte fiinţe a cărăpr definiie deja s-a decis, mai are rost să discutaţi dacă este sau nu este oportun să fie folosit termenul, din moment ce aici avem de-a face cu “Wikipedia” şi nu cu “Enciclopedia virtuală în limba română”? E o dilemă de care nu veţi scăpa prea curând. Mă tem că peste vreo 10 ani, cine nu va fi voit să aibă de-a face cu internetul, dacă va citi Wikipedia “în limba română”, nu va mai înţelege mare lucru din ea.

Ofensivă împotriva Culturii Române
sau impostură?

Acest mesaj este un protest împotriva modului în care Ministerul Educaţiei(ME) înţelege să promoveze Cultura Româna în rândul tinerilor, dar şi împotriva celor care ar trebui să aibă o atitudine civică de demascare a afrontului Culturii Române.

Am urmărit de câteva zile evoluţia scandalului noilor subiecte pentru BAC, la proba de Limba şi Literatura Română, propuse de ME. Pentru cine nu este la curent cu scandalul, aici sunt prezentat câteva aspecte. După ce citeşti acel articol, iar mai apoi subiectele incriminate nu poţi decât să spui că acele propuneri ale ME sunt incredibile, iar profesorii de limba română care au imaginat acele bilete sunt nişte impostori.

Dintr-un articol am aflat că Asociaţia Naţională a Profesorilor de Limba şi Literatura Română (ANPRO) susţine că acele subiecte servesc “formării efective a unor adulţi activi şi conştienţi de locul pe care trebuie să îl ocupe într-o Românie a secolului XXI, integrată în UE”. Iată, profesorii de limba română, grupaţi într-o asociaţie, ne-au demonstrat că nu limba şi literatura română îi uneşte, dar atunci ce? De ce se mai numesc dânşii profesori de limba română? Ar trebui întrebată respectiva asociaţie.

Consultarea respectivelor subiecte îmi întăreşte senzaţia că România este precum o barcă în derivă, care se deplasează la voia întâmplării. Am ajuns oare la concluzia că Eminescu, Caragiale, Blaga, Creangă nu sunt demni de ceea ce ne-am învăţat să numim cultura occidentală? Oare am ajuns un popor fără idealuri, dornici de parvenire şi de îmbogăţire fără muncă, doar prin acţiuni oneroase, datorită numelor pomenite mai sus şi a operelor lor? De aceea avem nevoie să studiem intensiv Ghidul cetăţeanului român în UE (biletul 98) la limba şi literatura română?

Cultura unui popor, având ca fundament literatura şi limba celor care formează poporul, înseamnă totalitatea valorilor materiale şi spirituale create de-a lungul timpului de indivizii care formează acel popor.

Valorile, mesajele transmise de Eminescu (iubirea, dreptatea, demnitatea, imaginarea unui viitor pozitiv, etc), Caragiale (critica aspră a vieţii politice decăzute, umorul ca tehnică de abordare a diferitelor situaţii de viaţă), Blaga (perspectiva filosofică asupra lumii, metode de a înţelege şi cerceta lumea), Creangă (valorile ancestrale, sublinierea importanţei celor 7 ani de-acasă, drumul pe care îl ai de parcurs pentru a ajunge un cetăţean responsabil dintr-un copil, tânăr dezorientat) nu mai sunt necesare românilor? Copiii noştri au internalizat toate aceste aspecte deja, au ajuns la o suficienţă intelectuală? Oare a fi un bun cetăţean european nu este un proces de durată, la care se ajunge prin educaţie îndelungată, prin însuşirea unor valori descoperite în sute de ani, nu prin simpla citire a unui ghid, fie el şi Ghidul cetăţeanului român în UE ?

Ca viitor cetățean european, tânărul român de astăzi nu are nevoie de identitate proprie? Atunci când se va întâlni cu alţi cetăţeni europeni, adolescentul român le va vorbi celorlalţi despre Pactul naţional pentru educaţie, Conferinţa domnului Jonathan Scheele (biletul 97) şi Raportul Tismăneanu (biletul 67), în timp ce adolescentul englez va vorbi despre Shakespeare, cel german despre Kant, iar cel spaniol despre Cervantes?

Prin metodele, cerinţele şi standardele imaginate de guvernanţii noştri, în materie de cultură şi în particular în materie de limba şi literaura română, ne pregătim să devenim idioţi români în UE! Împotriva unor astfel de guvernanţi fie ei de dreapta, stânga, centru, jos sau sus (sau orice altă orientare politică existentă) trebuie să luăm atitudine, să le reamintim că refuzăm să fim nişte oi conduse de ciobani analfabeţi şi impostori.

Oare, în România anului 2008, (dez)integrată în UE, mai avem puterea să ieşim în stradă să protestăm pentru dreptul nostru la cultură şi împotriva îndobitocirii copiilor noştri? BAC-ul se numea cândva examen de maturitate, datorită importanţei lui în formarea unui individ, nu putem să ne batem joc de el şi azi are aceaşi valoare, chiar dacă el se numeşte BAC. Nu avem voie să facem acest lucru dacă dorim ca viitorul României să fie şi cultural. Dacă nu dorim un viitor intelectual, putem să introducem în programă şi nişte subiecte legate de regina porno Alina Plugaru, eventual şi nişte imagini cât mai dezinhibate şi să le comenteze elevii, o ştire de la ora 5 cu un cadavru tranşat şi apoi consumat, etc.

PS: Dacă dorim să punem cruce limbii şi literaturii române şi să formăm “o elită intelectuală autentică”, trebuie să introducem de urgenţă în programa de BAC şi “capodoperele” contemporane, scrise de Cărtărescu, De ce iubim femeile? şi Singur sub duş, scris cu un mare talent de Chişu. Am pregătit şi 2 citate, care pot fi comentate de elevi, pentru a-i scuti pe profesorii, care integrează în UE, de efortul căutării unor pasaje geniale:

  • De ce iubim femeile? “Pentru ca sunt blonde, brune, roscate, dulci, futese, calde, dragălaşe, pentru că au de fiecare dată orgasm. Pentru că dacă n-au orgasm nu îl mimează.
  • Singur sub duş “Îmi place să simt urina caldă prelingându-se pe picioare, mai ales când e apa mai rece. … Ne mai pişam pe picioare şi din greşeală, când ne tăia în timpul vreunui joc şi nu aveam chef să urcăm până la trei, …, deoarece ne trăgeam puţulica pe crac, pe lângă chiloţi… “

Există viaţă după wikipedia?

Există viaţă după moarte? E una din întrebările care au frământat minţile înţelepţilor, ale celor mai puţin înţelepţi sau chiar ale nerozilor. E o întrebare dificilă, nu am niciun răspuns rezonabil la ea. În schimb pot oferi un răspuns sigur la o întrebare mult mai uşoară şi trivială, în comparaţie cu prima, dar care are totuşi importanţa ei în contextul calităţii mele de ex-wikipedist: Există viaţă după wikipedia? DA! este răspunsul sigur.

Continue reading