About Mihai

Mihai http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Membru:Mihai

Viitorul proiectului Enciclopedia României

De la lansarea Enciclopediei României au trecut 8 luni, am reuşit să conturăm 847 de articole, unele complete, altele vor fi complete în viitor. Până în prezent, suntem mulţumiţi de evoluţia proiectului. Dar inevitabil, la un moment dat, apare întrebarea ce vom face pe viitor? După o analiză a faptelor şi o înţelegere tacită între cei care contribuie la acest proiect, am identificat o strategie de dezvoltare pentru viitor. Am ales calea evenimentelor.

Firul roşu, pe care vom încerca să-l urmărim în perioada care va veni, este dezvoltarea enciclopediei prin scrierea unor articole care să acopere principalele evenimente (aniversări) legate de România. Pe scurt, prin acest concept, vom încerca să răspundem nevoilor punctuale de informare, să fim la zi cu ce ar putea interesa un internaut român la un moment dat, relaţionat de evenimentele care sunt celebrate în România.

80 de ani de radio şi radiofonie românească

Startul acestui nou mod de abordare a domeniului România – scopul proiectului, este mini-proiectul 80 de ani de radio şi radiofonie românească. Pagina acestui proiect poate fi accesată aici, Portal:Radio.  Din practică am observat că atacând subiecte largi, ca acesta al radiofoniei, nu acoperim doar un simplu subiect, ci o întreagă perioadă din istoria şi cultura României. Totodată putem scoate la lumină informaţii inedite despre România, precum şi figuri proeminente care au contribuit la dezvoltarea unui subiect, în particular şi la dezvoltarea României, în general.

Următorul mare subiect, care merită atenţia noastră, este 90 de ani de la Marea Unire, pagina proiectului fiind, Proiect:Marea Unire. Spun merită atenţia nostră, pentru că mi-e greu de crezut că vom face o acoperire perfectă a subiectului, într-un scurt timp şi cu resursele umane pe care le avem. Dacă tot am ajuns în acest punct, menţionăm că aşteptăm colaboratori, mai ales la acest proiect de larg interes şi de mare însemnătate pentru orice român. Doritorii pot consulta pagina de contact.

Pentru anul ce urmează, ar putea fi pe lista celebrărilor 20 de ani de la Revoluţia din decembrie 1989 şi … altele. Cu siguranţă se împlinesc ceva ani de la alte evenimente importante pentru România.

În final nu ne rămâne decât să urăm la mai mulţi ani de radiofonie Societăţii Române de Radiodifuziune şi să celebrăm împreună 90 de ani de activitate sau chiar 100…

Armata Română îşi celebrează Ziua

25 octombrie. Ziua Armatei Române, ziua în care celebrăm eroii căzuţi pe câmpurile de luptă, depunem coroane de flori şi ţinem discursuri într-o limbă de lemn. Avem militari prin misiuni străine, ca interes şi ca locaţie, unii din ei au devenit eroi (ai neamului?!) şi statistici nefericite.

Avem şi declaraţii care discreditează dintr-o perspectivă jertfa celor care şi-au dat viaţa pentru ţară (realitatea.ro), încât mă întreb dacă sunt compatibile cele 2 direcţii discursive. Din una aflăm că (re)întregirea ţării nu mai e actuală, dezintegrarea ar fi europeană, iar din alta (hotnews.ro) că se cuvine sa ne gândim cu dragoste şi respect la militarii care îşi apără ţara. Oare o apărăm? Dacă da, unde, în Irak?

Preşedintele României, aflat la Carei pentru depuneri de coroane, ne linişteşte:
Dacă Armata îşi sărbătoreşte cu mândrie ziua este şi pentru că, în ultimii ani, transformările au făcut-o să devină o armată puternică, o armată capabilă să apere interesele României, nu numai în interiorul frontierelor, ci şi alături de aliaţi, în teatre de operaţiuni, fie că vorbim despre Balcanii de Vest, de Afganistan sau Irak. (sursa: hotnews.ro)

Preşedintele nu ne spune care este interesul României, să fie oare apărarea civililor irakieni, integritatea teritorială a Irakului, socială, economică, psihologică, etc? Poate asta e problema noastră, iar faptul că preşedintele Ungariei primeşte delegaţii pe teritoriul României, delegaţii care-i prezintă acestuia doleanţe (oare ce doleanţe i-au fost prezentate?), e problema Irakului, probabil. Da, cred că aşa este!

Până una alta, noi depunem flori la mormântul celor care şi-au apărat ţara, şi bine facem. Poate scriem şi vreo 2 poezii, chemăm câţiva indivizi la TV, care ne vor vorbi despre cât de capabilă e Armata Română, iar după asta mergem la culcare, că doar e sfârşitul zilei şi Ziua Armatei a luat sfârşit. Până la anul vom uită că nişte oameni au murit pentru România, inclusiv pentru integritatea ei teritorială.

eurospeak.ro intră în wikisferă

Începând cu 22 septembrie, a intrat în wikisferă un nou site wiki eurospeak.ro.

Proiectul este lansat de Adina Vălean, europarlamentar din partea PNL. Scopul asumat al proiectului, conform primei pagini a siteului, este construirea unei enciclopedii colaborative online, pentru a populariza noţiunile de politică europeană în rândul tinerilor. Siteul are peste 25 de articole, mai mari de 1 k, în doar o săptămână, spun statisticile. Nu-i rău deloc, începutul este mai anevoios!

Nu stiu dacă în acest proiect interesul Adinei Vălean este 100% popularizarea politicii şi a instituţiilor europene, probabil un anumit procent este şi PR (a se vedea interesul politicianului pentru New Media – politica2.0.ro), dar asta e! Atât timp cât un politician îşi îndreaptă atenţia către un scop educaţional, ba chiar mai mult, porneşte o acţiune concretă, palpabilă (nu doar vorbele cu care ne-au obişnuit), merită să-l apreciem.

Le urăm colegilor de wikisferă, de la eurospeak.ro, spor la scris!

A apărut un nou coleg în wikisfera din România: MediaPedia.ro

MediaPedia.ro este un proiect colaborativ (înfiinţat de Comănescu), susţinut de platforma MediaWiki şi oferă informaţii despre nume cunoscute din media românească, publicaţii, site-uri, noţiuni de classic şi new media.

Conform istoricului sitului, primul articol a fost scris în 23 august 2008. Proiectul se apropie de prima luna de viaţă, iar din statistici se vede că cei de acolo sunt productivi (33 articole dintr-un total de 115 pagini şi 25 de utilizatori înregistraţi).

Noi, cei de la Enciclopedia României, îi salutăm şi le dorim la cât mai multe articole. Cu alte cuvinte, bun venit în wikisfera românească!

PS: Apropo de wikisferă este folosit acest termen, pentru a desemna ceva asemănător cu blogosfera, dar pentru siturile wiki? Dacă nu, poate ar trebui să începem să-l folosim!

Sunt credibile elitele româneşti?

“România – mereu surprinzătoare” era numele unui program turistic derulat de Ministerul Turismului între anii 2003/2004. Dacă în urma campaniei, turiştii străini s-au lăsat surprinşi de România, nu ştiu. În schimb, ştiu cu certitudine că România mă surprinde pe mine, un român neaoş.

Pe zi ce trece aflu câte un element nou despre România şi români care mă îndreptăţeşte să spun că ţara noastră – vorba stereotipului: bogată, frumoasă, cu oameni deştepţi – este precum un puzzle, cu piese infinite, care se contrazic între ele. Rezultatul este unul singur, nu putem avea o imagine generală despre România, care să fie coerentă cu intenţiile şi acţiunile sale.

Continue reading

Ofensivă împotriva Culturii Române
sau impostură?

Acest mesaj este un protest împotriva modului în care Ministerul Educaţiei(ME) înţelege să promoveze Cultura Româna în rândul tinerilor, dar şi împotriva celor care ar trebui să aibă o atitudine civică de demascare a afrontului Culturii Române.

Am urmărit de câteva zile evoluţia scandalului noilor subiecte pentru BAC, la proba de Limba şi Literatura Română, propuse de ME. Pentru cine nu este la curent cu scandalul, aici sunt prezentat câteva aspecte. După ce citeşti acel articol, iar mai apoi subiectele incriminate nu poţi decât să spui că acele propuneri ale ME sunt incredibile, iar profesorii de limba română care au imaginat acele bilete sunt nişte impostori.

Dintr-un articol am aflat că Asociaţia Naţională a Profesorilor de Limba şi Literatura Română (ANPRO) susţine că acele subiecte servesc “formării efective a unor adulţi activi şi conştienţi de locul pe care trebuie să îl ocupe într-o Românie a secolului XXI, integrată în UE”. Iată, profesorii de limba română, grupaţi într-o asociaţie, ne-au demonstrat că nu limba şi literatura română îi uneşte, dar atunci ce? De ce se mai numesc dânşii profesori de limba română? Ar trebui întrebată respectiva asociaţie.

Consultarea respectivelor subiecte îmi întăreşte senzaţia că România este precum o barcă în derivă, care se deplasează la voia întâmplării. Am ajuns oare la concluzia că Eminescu, Caragiale, Blaga, Creangă nu sunt demni de ceea ce ne-am învăţat să numim cultura occidentală? Oare am ajuns un popor fără idealuri, dornici de parvenire şi de îmbogăţire fără muncă, doar prin acţiuni oneroase, datorită numelor pomenite mai sus şi a operelor lor? De aceea avem nevoie să studiem intensiv Ghidul cetăţeanului român în UE (biletul 98) la limba şi literatura română?

Cultura unui popor, având ca fundament literatura şi limba celor care formează poporul, înseamnă totalitatea valorilor materiale şi spirituale create de-a lungul timpului de indivizii care formează acel popor.

Valorile, mesajele transmise de Eminescu (iubirea, dreptatea, demnitatea, imaginarea unui viitor pozitiv, etc), Caragiale (critica aspră a vieţii politice decăzute, umorul ca tehnică de abordare a diferitelor situaţii de viaţă), Blaga (perspectiva filosofică asupra lumii, metode de a înţelege şi cerceta lumea), Creangă (valorile ancestrale, sublinierea importanţei celor 7 ani de-acasă, drumul pe care îl ai de parcurs pentru a ajunge un cetăţean responsabil dintr-un copil, tânăr dezorientat) nu mai sunt necesare românilor? Copiii noştri au internalizat toate aceste aspecte deja, au ajuns la o suficienţă intelectuală? Oare a fi un bun cetăţean european nu este un proces de durată, la care se ajunge prin educaţie îndelungată, prin însuşirea unor valori descoperite în sute de ani, nu prin simpla citire a unui ghid, fie el şi Ghidul cetăţeanului român în UE ?

Ca viitor cetățean european, tânărul român de astăzi nu are nevoie de identitate proprie? Atunci când se va întâlni cu alţi cetăţeni europeni, adolescentul român le va vorbi celorlalţi despre Pactul naţional pentru educaţie, Conferinţa domnului Jonathan Scheele (biletul 97) şi Raportul Tismăneanu (biletul 67), în timp ce adolescentul englez va vorbi despre Shakespeare, cel german despre Kant, iar cel spaniol despre Cervantes?

Prin metodele, cerinţele şi standardele imaginate de guvernanţii noştri, în materie de cultură şi în particular în materie de limba şi literaura română, ne pregătim să devenim idioţi români în UE! Împotriva unor astfel de guvernanţi fie ei de dreapta, stânga, centru, jos sau sus (sau orice altă orientare politică existentă) trebuie să luăm atitudine, să le reamintim că refuzăm să fim nişte oi conduse de ciobani analfabeţi şi impostori.

Oare, în România anului 2008, (dez)integrată în UE, mai avem puterea să ieşim în stradă să protestăm pentru dreptul nostru la cultură şi împotriva îndobitocirii copiilor noştri? BAC-ul se numea cândva examen de maturitate, datorită importanţei lui în formarea unui individ, nu putem să ne batem joc de el şi azi are aceaşi valoare, chiar dacă el se numeşte BAC. Nu avem voie să facem acest lucru dacă dorim ca viitorul României să fie şi cultural. Dacă nu dorim un viitor intelectual, putem să introducem în programă şi nişte subiecte legate de regina porno Alina Plugaru, eventual şi nişte imagini cât mai dezinhibate şi să le comenteze elevii, o ştire de la ora 5 cu un cadavru tranşat şi apoi consumat, etc.

PS: Dacă dorim să punem cruce limbii şi literaturii române şi să formăm “o elită intelectuală autentică”, trebuie să introducem de urgenţă în programa de BAC şi “capodoperele” contemporane, scrise de Cărtărescu, De ce iubim femeile? şi Singur sub duş, scris cu un mare talent de Chişu. Am pregătit şi 2 citate, care pot fi comentate de elevi, pentru a-i scuti pe profesorii, care integrează în UE, de efortul căutării unor pasaje geniale:

  • De ce iubim femeile? “Pentru ca sunt blonde, brune, roscate, dulci, futese, calde, dragălaşe, pentru că au de fiecare dată orgasm. Pentru că dacă n-au orgasm nu îl mimează.
  • Singur sub duş “Îmi place să simt urina caldă prelingându-se pe picioare, mai ales când e apa mai rece. … Ne mai pişam pe picioare şi din greşeală, când ne tăia în timpul vreunui joc şi nu aveam chef să urcăm până la trei, …, deoarece ne trăgeam puţulica pe crac, pe lângă chiloţi… “

Mulţumiri Flickr

Până de curând nu aveam o idee prea bună despre proiecte gen Flickr. De ce? Simplu, nu înţelegeam de ce oamenii fac poze, iar apoi pun copyright (sau licenţe stricte) pe ele şi nu permit folosirea imaginilor nici măcar în scopuri educative. Mă întrebam de multe ori unde este principiul care stă în spatele acestor proiecte, împărtăşirea informaţiilor cu ceilalţi (sharingul).

Ei bine, după modul în care evoluează grupul Enciclopedia României, deschis pe flickr, adică peste 200 de imagini în acest moment, încep să-mi schimb opinia, cel puţin despre cei care încarcă imagini la flickr. Dacă mai menţionez şi calitatea multor imagini subscrise la grupul Enciclopedia României, din acelaşi proiect, cred că nu greşesc dacă afirm că Flickr este un “partener” important pentru Enciclopedia României.

Mulţumim tuturor celor care au adăugat imagini în grupul Eniclopedia României şi de ce nu îi aşteptăm la Enciclopedia României, dacă simt nevoia să adauge şi 2-3 cuvinte despre imaginile pe care le-au încărcat.

Există viaţă după wikipedia?

Există viaţă după moarte? E una din întrebările care au frământat minţile înţelepţilor, ale celor mai puţin înţelepţi sau chiar ale nerozilor. E o întrebare dificilă, nu am niciun răspuns rezonabil la ea. În schimb pot oferi un răspuns sigur la o întrebare mult mai uşoară şi trivială, în comparaţie cu prima, dar care are totuşi importanţa ei în contextul calităţii mele de ex-wikipedist: Există viaţă după wikipedia? DA! este răspunsul sigur.

Continue reading

FAQ

  • De ce ER?

Chiar dacă au trecut câţiva ani de când internetul a pătruns pe scară largă şi în România, proiecte enciclopedice româneşti online nu prea există, cu atât mai puţin un proiect care să abordeze exclusiv domeniul România. După o perioadă de activitate în cadrul proiectului ro.wikipedia, iniţiatorii proiectului (Emilia, Radu, Mihai) au conştientizat nevoia unei alternative la proiectul numit Wikipedia. După o scurtă perioadă de căutare a unei alternative, înfiinţarea unui nou proiect (cu domeniu propriu, găzduire independentă fără aspecte comerciale) s-a dovedit a fi cea mai bună soluţie pentru ce aveam în gând: construirea unei Enciclopedii a României. Continue reading

Update la Probleme cu Google

Se pare că am reintrat în graţiile gigantului american, poate nici nu am fost ieşiţi din graţiile acestuia. Tocmai când ne pregăteam să dăm vina pe o conspiraţie virtuală (glumesc evident :) ), vine vestea bună: la căutarea după cuvintele cheie enciclopedia româniei, suntem în primele 10 rezultate întoarse.

Nu suntem “narcisişti” virtuali, dar dacă ar fi să reconstruim mesajul de acum câţiva ani dintr-o reclamă (Cine nu există în Pagini Aurii, nu există!), am putea spune: Cine nu există în google nu există.