(Fragment din cuvântarea academicianului Tudorel Postolache la dezbaterea din 29 iunie 2009 pe marginea proiectului “Enciclopedia economică a României“)
Trecând mai departe, la profilul proiectului, voi spune că şi enciclopediile ca şi civilizaţiile, ca şi generaţiile umane, ca şi şcoala parcurg trei generaţii succesiv-coexistente.
* prima generaţie de enciclopedii (adică de lucrări care îşi propun să strângă ansamblul cunoştinţelor) urmează apariţiei scrisului şi această generaţie se întinde până în secolul XVI-XVII , adică sunt enciclopedii scrise manual; oricare dintre noi va fi profund impresionat de marile enciclopedii din această primă generaţie – voi menţiona doar una dintre ele, de circa 11.000 de volume; sunt de reţinut şi alte mari enciclopedii generale sau pe domenii (pe site-ul Enciclopediei economice[2] sunt indicate cele mai importante, cărora le datorăm perfecţionări succesive, cum ar fi: glosare, indici de materie, bibliografii, ilustraţii)
* a doua generaţie de enciclopedii, după secolul al XVI-lea, legate de apariţia tiparului, se întinde pe câteva sute de ani, până în pragul mileniului trei. Ce particularizează această generaţie? Tiparul a oferit o nouă posibilitate de deschidere enciclopediilor. Dacă prima generaţie era legată de şcoli locale, parohiale, cnezate etc., a doua generaţie de enciclopedii este legată de şcolile naţionale având o largă circulaţie internaţională. Enciclopedia Britanică este, poate, cea mai reprezentativă din această generaţie; nu numai că a asimilat cuceririle din prima generaţie de enciclopedii dar cu fiecare nouă ediţie ea îşi aproprie cuceririle enciclopediilor premergătoare şi coexistente, inclusiv propriile sale experienţe, lansând un sistem complex de indecşi, glosare, lucrări conexe (între care „Great Books” în 60 de volume); dar cel mai mare pas înainte este că articolele sunt scrise de cei mai mari specialişti din lume. Acesta este modelul care predomină şi în prezent, în epoca de tranziţie în care am intrat.
*a treia generaţie de enciclopedii este legată de o serie întreagă de noi procese societale, între care apariţia internetului şi a ceea ce numim multimedia. La cumpăna dintre milenii această generaţie îşi întinde aripile, conturându-se de sine stătător, în raport cu primele două generaţii ale enciclopediilor.
Dar vreau să subliniez că trecerea de la tipar la forma multimedia se produce (peste tot în lume) în cursul unei îndelungate perioade de tranziţie, care poate fi utilizată cât mai productiv şi aş dori să menţionez în acest sens câteva idei.
În primul rând, internetul şi multimedia oferă „enciclopediştilor” un nou tip de surse de informare-documentare, pentru care în trecut se consuma cea mai mare parte a timpului de concepere şi scriere a unei enciclopedii.
Internetul şi multimedia oferă posibilitatea unui alt gen, nou, de colaborare între autori – înainte de toate se adresează autorilor şi contributorilor indiferent de răspândirea lor spaţială şi „apartenenţa administrativă” (tocmai de aceea am trecut la realizarea unui portal pentru „Enciclopedia economică a României.” încă din actualele faze pregătitoare).
Formatul internet multimedia oferă posibilitatea inserării mult mai uşoare a ilustraţiilor, gravurilor, schemelor, picturilor fotografiilor, filmelor care dau un plus de valoare enciclopediei prin acurateţe, varietatea datelor, prin acces la film, oralitate, muzicalitate.
Mai departe: enciclopediile de generaţia a treia oferă o schimbare radicală a raporturilor dintre ştiinţă şi politică, dintre oamenii de ştiinţă şi cei ce conduc state, continente, planeta, deoarece această generaţie de enciclopedii are drept principală trăsătură încorporarea viziunilor asupra viitorului. Ori în această dimensiune nu mai pot fi politici independente de ştiinţă. Oamenii de ştiinţă sunt puşi în situaţia să ofere societăţii, umanităţii, inclusiv politicienilor, tot ceea ce ştiu, să nu treacă sub tăcere ceea ce încă nu ştiu, să facă loc punctelor de vedere diferite conturate în cercetare şi să le analizeze cât mai obiectiv.
