Cât de “voluntar” să fii să scrii o enciclopedie?

Unul dintre cele mai interesante aspecte ale conceptului web2.0, despre care se spune că a revoluţionat lumea internetului, este atitudinea “voluntară” a celor care înţeleg să participe la crearea şi diseminarea producţiei intelectuale. Cum şi noi facem parte din acest curent, ne întrebăm deci în ce calitate scriem noi Enciclopedia României în raport cu societatea în care trăim? Răspunsul firesc este că suntem voluntari, întrucât nimeni nu ne plăteşte pentru ceea ce facem şi nu beneficiem de niciun câştig de pe urma acestui proiect. Din acest punct de vedere s-ar putea spune că atitudinea noastră este destul de  revoluţionară, întrucât trăim într-o lume materialistă, în care regula de bază este că munca tebuie plătită iar cei care se oferă să depună eforturi voluntar duc în mod logic la subminarea ideii de muncă plătită şi a drepturilor celor care muncesc. Scriind o astfel de enciclopedie “pe degeaba”, noi am putea chiar să ruinăm munca altora care lucrează la o enciclopedie pe care ar vrea să o scoată la vânzare.

În opinia mea cred că activitatea noastră aici trebuie analizată într-un context diferit. Pentru a mă face mai bine înţeles voi lua 2 exemple din chiar domeniul enciclopedismului românesc. În primul rând Enciclopedia Cugetarea scrisă de Lucian Predescu. După cum ne informează I.Oprişan în Prefaţa ediţiei din 1999, apărută la Editura Saeculum, Lucian Predescu a avut “ideea şi curajul de a concepe o enciclopedie românească modernă, pe care, într-un timp incredibil de scurt, a realizat-o şi publicat-o”. Acest pasaj ne arată că Predescu a avut nu doar curaj şi perseverenţă, ci a avut şi un simţ practic, publicând lucrarea într-un timp rezonabil şi din punct economic. Însă ceea ce urmează în aceeaşi prefaţă contrariază: “în decursul a peste patru decenii (1940 – 1983) el a adunat o cantitate uriaşă de informaţii (cca. 300.000 de fişe), echivalentul cu dimensiunile a 8-10 volume din felul celui publicat în 1940)”. Această enormă Enciclopedie nu s-a mai publicat niciodată, iar tezaurul de fişe se află uitat în vreun colţ al Bibliotecii Naţionale. Iată deci că Predescu urmărea o cu totul altă logică decât cea material-economică. Nu doar munca lui de 4 decenii pare a fi fost în zadar, dar mă întreb, care ar fi fost preţul corect pentru o astfel de enciclopedie în 10 volume, preţul care să răsplătească cele 4 decenii de muncă ale autorului? Nu cred că mulţi şi-ar putea permite să cumpere o astfel de enciclopedie.

Al doilea exemplu ar putea fi enciclopedia “Astra” de la 1898, a lui Cornel Diaconovici. Ştim că la scrierea ei au participat peste 200 din cei mai mari oameni de cultură ai vremii. Mai ştim şi că publicarea ei s-a făcut destul de dificil, fiind costisitoare şi cu posibilităţi reduse de a fi vândută pe scară largă. Fără să ştim concret, credem că în orice caz nimeni nu a avut de câştigat pe seama ei, iar dacă ne raportăm la munca celor care au participat la scrierea ei, putem conchide fără probleme că au fost cu toţii nişte mari şi inimoşi voluntari.

Exemplele alese chiar din domeniul enciclopedismului s-au vrut practic cât mai apropiate de ideea care credem noi că răzbate în toată cultura adevărată, anume materialismul şi cultura se află în permanent conflict. Cred că este o axiomă a culturii faptul că rareori se fac averi făcând cultură, rar şi cu mari greutăţi se trăieşte exclusiv din cultură şi cel mai adesea se practică de fapt un inimos voluntariat şi chiar o specie de filantropism – în cazul celor care pentru o idee, pentru un scop, sunt dispuşi să pună în joc nu doar propriul timp şi propria muncă, dar şi propriile resurse materiale, adesea cu mari sacrificii personale.

Chiar dacă vremurile prin care trecem sunt într-adevăr materialiste, chiar dacă oamenii de cultură sunt astăzi împinşi de economia de piaţă să adopte o poziţie “economicizantă”  faţă de creaţia lor, credem că marea cultură şi marile proiecte culturale refuză să se supună logicii economiei de piaţă, sunt surde la aspiraţiile materiale ale oamenilor. De aceea abordarea “voluntaristă” întâlnită astăzi prin diferite proiecte de pe internet, printre care şi Enciclopedia României, nu este nicidecum o noutate sau o excentricitate. Este o abordare care nu face decât să urmeze un fir roşu al culturii dintotdeauna, care spune că numai truda şi sacrificiile personale au puterea de a crea ceva care să dureze. Din punctul ăsta de vedere, Enciclopedia pe care ne-am propus să o scriem, este la fel de “veche” în concepţie pe cât de moderne şi inovative sunt instrumentele cu care o construim.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>