Primul film documentar despre Eminescu

Afişul documentarului

Vă invităm să vizionaţi împreună cu noi o descoperire de excepţie pentru publicul românesc. Este vorba despre filmul”Eminescu, Veronica, Creangă”, realizat de Octav Minar in 1914 şi descoperit recent în Arhiva Naţională de Filme. Filmul a fost popularizat şi publicat pe internet de jurnalistul Miron Manega.

Filmul a fost prezentat pentru prima oara la 31 ianuarie 1915 la Ateneul Roman din Bucuresti. Cu acest prilej a vorbit scriitorul Barbu Stefanescu Delavrancea.

Vizionare placuta!

Wolfram Alpha a debarcat pe internet

A fost lansat motorul de căutare Wolfram Alpha, bazat pe un soft inedit, capabil sa ofere raspunsuri concrete la cautari specifice. Deocamdata el este in faza incipienta, insa rezultatele de pana acum se arata extrem de promitatoare. in special in ceea ce ne priveste, informatiile compilate de acest motor sunt foarte utile si ne scutesc de foarte mult timp.

Un exemplu pe care l-am incercat este sa comparam densitatea populatiei Romaniei si a vecinilor sai. Rezultatele au fost surprinzatoare: in doar cateva secunde ne-a oferit informatii despre densitatea fiecarei tari in parte, media densitatii, si alte date demografice. Compilarea lor manuala, folosind internetul, ar lua timp de ordinul zecilor de minute, iar pentru calcule mai complexe, chiar ore de cautari si calcule complicate. Wolfram Alpha iti ofera raspunsul in doar cateva secunde. Pe de alta parte, informatiile legate de zona noastra de interes sunt inca destul de limitate, dar credem si speram ca aceasta este doar o stare de fapt temporara, legata de evolutia fireasca a proiectului. Insa nu putem sa nu fim extrem de incantati de aceasta aparitie in onlineul mondial, care se prefigureaza a fi un enorm pas inainte pentru dezvoltarea cunostintelor umane.

Dezavantajul enciclopedismului

de Constantin Noica (Extras din Istoricitate si eternitate, Editura “Capricorn”, 1989 – itcnet.ro)

Noi românii, avem un neajuns mare: suntem enciclopedişti! Nu ramânem într-o specialitate, atunci când o avem. Noi sărim din matca acestei specialităţi, aşa cum au făcut Cantemir, Hasdeu, Iorga, Eliade – şi asta-i îngrijorează oarecum pe apuseni. Enescu muzicianul s-a dus în America, a cântat la vioara, pe urma a cântat la pian, apoi a dirijat, pe urma a cântat compoziţii proprii. S-a dus în Germania şi a făcut acelaşi lucru… Să citiţi O viaţă de om: Iorga ia într-un an licenţa în litere, dă concurs la 19 ani la un liceu şi câştigă catedra de latină. Atunci Odobescu, care era ministru, îl cheamă şi-i zice: îţi dau nu ştiu câţi galbeni, du-te şi studiază în străinătate. Acolo, în loc să se ocupe de filologie, face figură de medievist şi devine istoric. Pe drum, se opreşte în câteva capitale şi copiază manuscrise greceşti şi latineşti care priveau Ţările Române. Când se întoarce, îl întâlneşte pe Xenopol, care-i fusese profesor şi care-l întreabă: “Ce faci, Iorga?” “Aş vrea să scriu o istorie a românilor”, îi răspunde el. Asta e: vine medievist, după ce fusese filolog latinist, devine istoric al românilor, se duce în Franţa şi tine conferinţe, se pasionează de Bizanţ şi devine bizantinolog, iar la urmă scrie şi o istorie a literaturii noastre… Şi atunci francezii, germanii şi englezii, îngustaţi de specializarea lor, devin neîncrezători. La fel s-a întâmplat cu Cantemir şi cu Hasdeu.

Noi nu puteam să nu fim enciclopedişti, pentru ca, în marginea marilor culturi, cum stăm, ştiam implicit mai multe. Studenţii noştri de la Paris aveau, faţă de cei de acolo, un mare avantaj: ştiau două, trei limbi străine, în vreme ce tinerii de acolo abia o ştiau pe a lor. E un mare avantaj, dar, pentru calificarea în cultură, este şi un dezavantaj: că devii suspect marilor specialişti din afară.