Posibil una dintre cele mai mari bariere care stau in calea accesului publicului roman la informatie este limba de lemn, o adevarata plaga care afecteaza comunicarea intre romani. Cand comunicarea are loc intre interlocutori care se cunosc, ea este evident personala si pe un limbaj simplificat, de foarte multe ori derizoriu. Dar cand vine vorba despre chestiunile “serioase”, atunci logic ar fi sa se adopte un limbaj mai elevat, dar coerent, eficace. Din pacate “elevat” este un atribut cu conotatii – culmea – negative, care vine dintr-o epoca in care exprimarea era puternic limitata, cand a fi “intelectual” era un adevarat pacat social. In aceeasi epoca s-a nascut “limba de lemn”, care a devenit un adevarat stil, care ne omoara si azi, ne blocheaza comunicarea eficienta, ne indeparteaza de esenta ideilor, ne dezumanizeza intr-un fel.

Pornind de la aceste premise schitate destul de sumar, cred ca Enciclopedia Romaniei trebuie sa ia in considerare amenintarea care o paste cu fiecare nou articol: aceea de a-si pierde concentrarea si de a se lasa “dusa de val” pe panta limbajului de lemn. Caci insasi scopul Enciclopediei este sa aduca noutate si  prospetime in peisajul enciclopedic, fara sa faca rabat de la calitate, de la o documentare riguroasa. Pentru colectivul nostru destul de limitat, este o misiune destul de grea. Sa prezentam subiecte din cele mai diverse intr-un limbaj prietenos fara sa fie derizoriu, conchis, dar nu de nepatruns, captivant, dar fara sa fie exagerat, este o misiune in plus fata de cea pe care ne-am asumat-o.

Cu acest gand in minte putem sa ne imbunatatim pe noi insine, sa ne atingem scopul mai eficace, sa obtinem o comunicare eficace, sa apropiem publicul fata de proiect si nu in ultimul rand sa aducem prin proiectul nostru acel strop de prospetime atat de necesar.