Pentru că mai e puţin si se termină vacanţa de vară, dedicăm români de peste hotare care ne vizitează, o melodie populară. Audiţie si vizionare plăcută!
Ca românul nu-i niciunul
Reply
Monthly Archives: August 2008
O recomandare
Vin din nou cu o recomandare din blogosferă:
Satul românesc pe Enciclopedia României
Se pune la noi problema distincţiei dintre subiectul “sat” şi subiectul “comună”. Care este subiectul de abordat? Scriem un articol despre o comună formată poate din 10 sate, sau scriem 10 articole despre cele 10 sate componente? Vreau să fac câteva consideraţii pe seama acesti dileme, care este mai dificil de pătruns decât ar părea, dar nu imposibil. Teoretic, subiectul “sat” şi subiectul “comună” sunt două lucruri distincte, unul fiind localitatea propriu-zisă, delimitată într-un spaţiu, cu o populaţie proprie, cu o istorie şi caracteristici socio-culturale distincte. “Comuna” este în schimb similară “judeţului”, fiind o delimitare administrativă, o organizaţie de mai multe sate administrate în comun, în cadrul sistemului administrativ al statului român. Dar distincţia teoretică, transpusă în practică, este mult mai puţin clară. În multe cazuri, comuna a fost tratată cu mai multă importanţă decât satele componente, nu doar de către stat cât şi de intelectualitatea română. Aici există o problemă, iar premisa de la care plec este că ceea ce se percepe astăzi despre satul românesc, despre rolul lui în spaţiu şi timp, este o consecinţă directă a 50 de ani de luptă crâncenă pentru distrugerea memoriei satului românesc precum şi lichidarea lui fizică, politică de stat a României comuniste. Faptul că noi, tineri fiind, prea puţine ştim despre satele noastre, este o consecinţă a acestui fapt. Pe enciclopedie, ne confruntăm cu situaţia în care ştim despre existenţa satelor româneşti, ştim câte sunt, din ce comune fac parte, dar nu avem aproape deloc acces la informaţii despre ele. Dacă unele sate s-au impus pe plan naţional prin particularităţile lor (Cine nu cunoaşte satul Săpânţa spre exemplu, dar câţi stiu spre exemplu că satul Carani din judeţul Timis a fost infiinţat de colonişti italieni?), altele sunt necunoscute publicului larg. Mai mult, populaţia multora din sate, cu excepţia poate a bătrânilor, nu mai ştie istoria propriului lor sat, nu cunoaşte spre exemplu care este semnificaţia ruinelor din hotarul satului, pe care le-a considerat doar o adunătură de pietre, când ar trebui să ştie că sunt ruinele vreunei aşezări daco-romane. Alţii poate nu mai ştiu că în satul lor se făcea vreun fel de brânză unic poate în lume. Mai mult, câţi dintre orăşenii României, fii ai satelor, urbanizaţi împreună cu familiile lor în cartierele de blocuri, mai cunosc istoria locurilor unde s-au născut ei, părinţii sau strămoşii lor?
Bucovina Club
Azi mi s-a întâmplat ceva interesant. Voiam să îmi cumpăr niște DVD-uri de la Media Markt din Karlsruhe și mă îndreptam înspre locul din magazin unde știam că ar trebui să le țină. Deodată a început o melodie la care mi-am ciulit urechile: se auzeau niște viori și mi se părea că e muzică lăutărească. Dintr-o dată s-a clarificat misterul, pentru că au început versurile:
Foaie verde maghiran măi
Mă muncesc puică de-un an
Să fac pelinul zahar
Și pelinu-i tot amar.
Am mai ascultat un pic din melodie, pe urmă am văzut un angajat al magazinului prin preajmă și l-am întrebat dacă vând și muzică românească. Mi-a zis că nu vând, dar îmi poate arăta de pe ce album este melodia. A scos CD-ul, spre dezamăgirea mea pentru că îmi plăcea că se auzea în tot magazinul, și mi l-a arătat: Shantel- Bucovina Club o compilație cu melodii ale mai multor artiști. Melodia pe care tocmai o ascultasem, Pelin beau pelin mănânc, era a celor de la Taraful haiducilor din Clejani.
Melodia Pelin beau pelin mănânc am găsit-o și pe You Tube interpretată de Fănică Luca:
Sunt credibile elitele româneşti?
“România – mereu surprinzătoare” era numele unui program turistic derulat de Ministerul Turismului între anii 2003/2004. Dacă în urma campaniei, turiştii străini s-au lăsat surprinşi de România, nu ştiu. În schimb, ştiu cu certitudine că România mă surprinde pe mine, un român neaoş.
Pe zi ce trece aflu câte un element nou despre România şi români care mă îndreptăţeşte să spun că ţara noastră – vorba stereotipului: bogată, frumoasă, cu oameni deştepţi – este precum un puzzle, cu piese infinite, care se contrazic între ele. Rezultatul este unul singur, nu putem avea o imagine generală despre România, care să fie coerentă cu intenţiile şi acţiunile sale.
O plimbare prin New York
Am citit pe un blog german despre o familie din SUA care a dat în judecată Google, deoarece le-a fost fotografiată casa în cadrul proiectului Google street view. Probabil că mulți au auzit deja de Google Earth și poate și-au văzut și casa, grădina, mașina…
Eu am văzut azi New Yorkul: am pornit de la Ground Zero și am luat-o pe Church Street în direcția nord-vest, apoi pe Barclay street în direcția nord-vest. Aici am văzut un biciclist, oameni pe trotuar și mașini parcate. Am mers până la intersecția cu strada Broadway și am luat-o pe acolo, în direcția nord-est. Pe strada Broadway nu circula nicio mașina, probabil cei de la Google și-au ales un moment al zilei în care să nu fie circulație pe stradă. Am tot mers până mi s-a făcut calea cruci și am ajuns la Varick St / W Broadway / Leonard St. Am luat- o pe Varick St în direcția nord și m-am oprit. Pe drum am văzut oameni care traversau strada, oameni pe motociclete, oameni pe trotuare.
Se pare că ne aflăm într-un amplu proces de digitalizare a vieții despre care eu cred că se împletește cu fascinația pentru progresul științific. Dacă e bună sau rea digitalizarea nu putem ști, dar e bine să știm că se întâmplă. În timp ce noi ne vedem de treburile noastre, Google vrea să le știe pe toate.